Inscriere newsletter
Navigare

Biomarkeri noi în evaluarea SM

Reacții de presă ECTRIMS2016

Traducere: Lorena Țirtea, voluntar ASMR

În fiecare an ECTRIMS se încheie cu o informație ”bombă” privind noile cercetări care sunt cap de afiș pentru știrile prezentate în ziua următoare. Astfel, prezentatorii sesiunii de breaking news livrează cele mai noi descoperiri cheie ale studiilor pivot și ale celor clinice. În cadrul sesiunii, ni s-a adus la cunoștința:

  • existența unor potențiali biomarkeri care ar putea ajuta la evaluarea cu succes a grupurile experimentale de persoane cu Scleroză Multiplă progresivă cu recurență,
  • eficiența terapiilor modificarea de boală disponibile și utilizate în realitate,
  • rezultate de top din cercetările clinice emergente făcute pe persoane cu SM progresivă cu recurență
  • managementul tratamentelor simptomatice.

 

Noile date privind poziționarea lanțului firav de neurofilamente ca indicator puternic al reliefării SM

Neurodegenearea este o componentă a SM, fiind permanentă în mod special în SM progresivă, aceasta determinând dizabilitatea. Când nervii sunt deteriorați, proteinele care alcătuiesc nervii sunt eliberate în fluidul cefalorahidian (CSF) și sânge. Doctorul Jeans Kuhle din Basel, Elveția, a prezentat o tehnică folosită de echipa lui pentru a măsura nivelele de proteine numite lanțuri ușoare de neurofilamente (NfL) în mostrele de sânge ale  persoanelor cu SM care făceau parte din grupul LIBERII- faza a treia a studiului clinic cu Fingolimod. Grupul său de cercetători au investigat dacă sunt diferențe între nivele sângelui NfL la  persoanele cu SM și populația sănătoasă - grupul de control - și au găsit rezultate clinice relevante. Ei au descoperit că nivelele de sânge NfL erau semnificativ mai ridicate la persoanele cu SM recurent remisivă comparativ cu grupul de control, fiind pozitiv corelate cu numărul de leziuni, mărimea leziunilor, puseele și scorul obținut la testul pentru măsurarea gradului dizabilității pentru persoanele cu SM - EDSS. Datele arată că NfL-ul prezice gravitatea atrofierii creierului și că persoanele tratate cu  Fingolimod aveau nivele sângelui NfL mai scăzute decât cei care nu luat acest tratament. Cele două studii, împreună, poziționează sângele NfL ca un biomarker promițător și  sensibil pentru neurodegenerare care oferă o mai rapidă și o mai puțin invazivă alternativă la extragerea de mostre din fluidul Cerebrospinal CSF.

Rezultatele studiului clinic în fază III pentru grupul experimental al persoanelor SM secundar progresivă tratați cu  substanța activă Siponimod

Doctorul Ludwig Kappos a prezentat rezultatele celui mai recent studiu clinic sub control placebo, denumit EXPAND, aflat în fază III, dublu-orb, randomizat, cu privire la rezultatele tratamentului cu simponimod, o substanță activă produsă de Novartis. Această substanță activă păstrează celulele imunitare în interiorul ganglionilor limfatici, împiedicându-le să pătrundă în creier și în măduva spinării unde poate cauza deteriorarea mielinei. Siponimod poate pătrunde în creier și în măduva spinării unde se consideră că ar determina procesul de reparare și neuroprotecți. Este cel mai vast studiu efectuat pe persoane cu SM secundar progresivă (SPMS)  implicând 1651 de bolnavi din 31 de țări care au primit ca tratament o doză de 2 mg de siponimod o dată pe zi sau placebo. Doctorul Kappos a anunțat faptul că tratamentul cu siponimod reduce riscul progresiei dizabiității cu un procent de  21% conform diferențelor reieșite în urma evaluării cu instrumentul EDSS la 3 luni după începerea tratamentului și cu 26% la 6 luni. Rezultate pozitive s-au înregistrat atât în cazul celor care au avut pusee în prealabil cât și în cazul celor care nu au avut puseu. Efectele cele mai vizibile au fost înregistrate în cazurile celor care au avut boala într-un stadiu activ, obținând scoruri joase la evaluarea inițială pe scala EDSS. Tratamentul cu siponimod a avut rezultate semnificative și în ceea ce privește scăderea ratei recăderilor anuale și a măsurătorilor RMN privind atrofierea creierului și mărimea leziunilor. Totuși, nu s-au înregistrat rezultate semnificative comparând rezultatul testului de 25 de pași la grupul de tratamentul cu cel de la grupul placebo. Profilul de siguranță al siponimod era la același nivel cu alte tratamente similare. Analiza datelor este încă în desfășurare, cercetătorii fiind foarte atenți la noile descoperiri îndată ce acestea sunt disponibile.

Datele registrelor SM din lume permit comararea tratamentelor

Cu cât sunt aprobate mai multe tratamente pentru SM, este important pentru clinicieni să se bazeze nu doar pe studiile clinice în decizia terapeutică, ci și pe dovezile reale din moment ce aceste tratamente sunt disponibile pentru mii de oameni. Doctorul Tomas Kalincik din Australia a prezentat rezultatele unui studiu care s-a întins pe o durată de 5 ani în care au fost comparat tratamentul cu alemtuzumab cu alte 3 tipuri de tratamente: natalizumab, fingolimod, și interferon beta-1a. Cercetătorii au cules datele din baza de date SM - un repertoriu vast cu date legate de SM culese de neurologi din întreaga lume, care sunt folosite în cercetare. Informațiile din baza SM se referă la datele a 4000 de pacienți care au fost analizate retrospectiv. Datele pacienților care aveau aceleași date demografice și caracteristici ale afecțiunii au fost comparate pentru a vedea cum evoluează starea lor în urma primirii tratamentului care prezenta interes pentru studiu. Doctorul Kalincik a anunțat faptul că în comparație cu interferonul, administrarea tratamentului cu alemtuzumab a fost asociată cu mai puține pusee, deși, per ansamblu, nu s-au înregistrat modificări în ceea ce privește progresia dizabilității. Totuși, pacienții care au fost tratați cu alemtuzumab și aveau SM în fază activă - erau în puseu - erau mai probabili de a experimenta o reducere a progresiei  dizabilității comparativ cu cei care au primit tratament cu interferon. Cercetătorii au descoperit faptul că administrarea cu alemtuzumab este asociată cu mai puține pusee decât cea cu fingolimod, deși nu au fost înregistrate modificări semnificative în ceea ce privește progresia dizabilității. În cele din urmă, nu au fost găsite diferențe semnificative între administrarea tratamentului cu alemtuzumab și cel cu natalizumab în ceea ce privește puseele, însă cel din urmă este asociat cu o diminuare a dizabilității în primul an de tratament. Per ansamblu, rezultatele acestui studiu care culege date despre răspunsul la tratament din registrele SM disponibile la nivel mondial, verifică ceea ce s-a observat în studiile clinice care compară alemptuzumab cu inerferonul beta-1a și aduce argumente puternice care demonstrează reducerea semnificativă a puseelor în comparație cu fingolimod. Alemtuzumab și natalizumab au arătat efecte similare cu privire la activitatea puseelor, chiar dacă natalizumab a fost asociat cu o mai mare rată de reducere a dizabilității pe termen scurt.

Sindromul clinic izolat (CIS), stil de viață și factori de mediului cu risc în SM

Doctor Maria Zuluga din Barcelona a prezentat informații privint influența deficitului de vitamina D și a fumatului asupra dezvoltării de SM diagnosticabilă  și a progresului dizabilității în rândul celor care au simptome incipiente de SM (cei care au sindrom clinic izolat). Echipa sa a adunat date și RMN-uri de la un grup mare de persoane cu simptom clinic izolat stabiliți în Barcelona și care au fost urmăriți din 1995. Nivelele de vitamina D și de cotinină (acesta din urmă fiind un biomarker pentru fumat) au fost analizate în mostre de sânge  ale persoanelor cu sindrom clinic izolat. În cazul a 503 pacienți care au participat la studiu, cercetătorii au descoperit nivele scăzute de vitamina D (sub 20 ng/ml) la mai mult de 72% dintre ei. Nivelul de cotinină au fost prezent într-o proporție de 43% la  fumătorii activi. Per ansamblu, ei au descoperit că deficitul de vitamina D nu era asociat cu diagnosticarea cu SM; totuși, deficit sever de vitamina D ( mai puțin de 8ng/ml) a fost asociat cu progresul dizabilității în cazul pacienților cu sindrom clinic izolat. Rezultatele au arătat faptul că pacienții nefumători  cu  sindrom clinic izolat prezintă un risc mai redus în ceea ce privește progresia bolii, dar nu se aflau la un risc mai redus în ceea ce privește dezvoltarea de SM. Per ansamblu, cercetarea aceasta se referă la faptul că atât fumatul cât și nivelulde vitamina D contribuie în mod independent la creșterea nivelului de dizabilitate în cazul persoanelor cu sindrom clinic izolat.

Îmbunătățirea mersului cu Fampridine cu eliberare prelungită – studiu clinic

Dr. Jeremy Hobart from the UK shared results from ENHANCE, a clinical trial investigating whether prolonged-release fampridine can bring about sustained, clinically meaningful benefits in people with MS. Fampridine is an oral treatment that has been shown to improve walking in people living with MS, although questions remain about whether these improvements are clinically meaningful. ENHANCE is the longest randomized, phase III trial of fampridine to date. It involved 636 relapsing-remitting and progressive MS patients (average EDSS of 6.0), who were given either 10mg fampridine twice a day or placebo. The researchers looked at the proportion of people who showed improvements in the 12-item MS Walking Scale (MSWS-12) score (a self-reported measure of walking ability) over 24 wks. They also looked at secondary measures of mobility, balance, and upper limb function among the treatment and placebo groups. Results of the trial revealed clinically meaningful improvements in walking in 43% of people treated with fampridine, versus 34% of people treated with placebo. Significant differences were also observed for walking speed, upper limb function, and self-reported physical impact in the treatment group versus placebo. No new safety concerns were reported.

Doctorul Jeremy Hobart din Regatul Unit al Marii Britanii a prezentat rezultatele studiului ENHANCE, un studiu clinic care investiga dacă fampridina cu eliberare prelungită poate aduce beneficii clinice susținute și pline de sens în tratamentul persoanelor cu SM. Farmipida este un tratament care se administrează oral care s-a dovidit a aduce îmbunătățiri în ceea ce privește mersul persoanelor cu SM, totuși întrebarea rămâne dacă aceste îmbunătățiri sunt clinic semnificative. ENHANCE este cel mai mare studiu randomizat, organizat în 3 faze, disponibil până la ora actuală. A implicat 63 de pacienți cu SM  recurent remisivă și progresivă (cu scorul la EDSS de 6.00) cărora le-au fost administrate ori 10 mg de fampridine de 2 ori pe zi sau placebo. Cercetătorii au urmărit numărul de pacienți care au prezentat îmbunătățiri în ceea ce privește scorul obținut la Scalei Mersului in SM (MSWS-12) de 12 item-i (abilitatea aceasta a fost evaluată conform spuselor pacienților) după 24 de săptămâni de la începerea tratamentului. Următoarele aspecte pe care le-au urmărit au fost mobilitatea, echilibrul și funcționarea membrelor superioare între cele doua grupuri - cel căruia i s-a administrat tratamentul și cel placebo. Rezultatele relevă o îmbunătățire semnificativă în ceea ce privește mersul la 43% dintre persoanele tratate cu fampridine, comparativ cu 34% tratați cu placebo. Au fost observate diferențe semnificative  în ceea ce privește viteza de deplasare, impactul fizic auto-raportat în grupul care a primit tratamentul, comparativ cu cei din grupul placebo. Nu au fost raportate noi puncte de îngrijorare.

Sursa:

https://drkarenlee.ca/late-breaking-ectrims-2016-session-unveils-new-biomarkers-real-world-treatment-comparisons-and-clinical-trial-results/#more-1494

 

Conţinut asemănător
Confirmare ECTRIMS2016 pentru Ocrevus