Inscriere newsletter
Navigare

Alemtuzumab în studii comparative

Compararea datelor studiilor facute pe alemtuzumab au oferit surprize cercetătorilor

 

Traducere: Lorena tirtea, voluntar ASMR

 

Alemtuzumab s-a dovedit a fi superior interferonului beta, conform rezultatelor studiilor comparative cu fingolimod-ul; într-un studiu analitic observațional făcut cu un follow-up de 5 ani s-a descoperit faptul că  Alemtuzumab pare a fi mai puțin eficient decât natalizumabul în tratamentul sclerozei multiple recurent remisive.

În cadrul studiului prezentat în cadrul Congresului Comitetului European de Tratament și Cercetare în Scleroza Multiplă (ECTRIMS) din 2016, s-a analizat baza de date SM a 41.000 de pacienți cu SM din 36 de țări- studiu realizat de prof. dr. Thomas Kalincik, Royal Melbourne, Australia.

În analiza făcută, cercetătorii au inlcus cazuri de  de pacienți care au SM recurent remisivă de peste 10 ani cu un scor la evaluare inițială -Scala pentru măsurarea gradului dizabilitățiii pentru persoanele cu Scleroză Multiplă EDS-mai puțin de 5.5 cu una sau niciun puseu în anul precedent efecturării studiulu, i care au primit tratament cu alemtuzumab (Lemtrada, Genzyme/Sanofi), fingolimod (Gilenya, Novartis)  sau interferon beta-1-a.

Pacienții participanți în cadrul studilui  trebuiau să aibă cel puțin un follow-up făcut cu 12 luni înainte de începerea evaluării inițiale și să aibă cel puțin 2 evaluări intermediare la câte 6 luni după evaluarea inițială.

Grupul pacineților cărora li s-a administrat alemtuzumab a fost de 189, aceștia fiind tratați în  centrele din Marea Britanie. Marea majoritate a pacienților primit 2 cicluri de tratament cu alemtuzumab,  iar la aproximativ 10, 15% dintre aceștia administrându-li-se 3 sau mai multe cicluri de tratament. Celelalte grupuri participante în cadrul studiului au fost constituite din pacienți cărora li s-a administrat interferon-2155 pacienți-, fingolimod - 828 pacienți- și natalizumab (Tysabri, Biogen)- 1160 pacienți-.

Analize prognostice

În cadrul studiului s-au colectat date observaționale din analizele retrospective și cele predictive, acestea vizând compararea rezultatelor analizelor pacienților tratați cu  alemtuzumab cu cei tratați cu interferon beta-1a, fingolimod sau natalizumab.

Pentru fiecare comparare, pacienții au fost categorizați în funcție de mai multe criterii incluzând vârsta, durata bolii, recăderile din ultimele 12 luni și dizabilitatea. Categorizarea nu s-a făcut în funcție de datele RMN-urilor și nu a fost evaluat gradul de siguranță. 

S-au comparat rezultatele grupului de pacienți cărora li s-a administrat alemtuzumab- 124 pacienți- cu cei cărora li s-a administrat interferon beta1- a- 218 pacienți care au avut aceleași caracteristici cu cei din grupul alemtuzumab. Rezultatele arată că, în decursul celor 5 ani de follow-up, tratamentul cu  alemtuzumab a fost asociat cu o probabilitate mai scăzută a recăderilor (rata hazardului fiind de 0.42, intervalul de încredere de 95%, 0.29- 0.61, cu un prag P< .001).

În ceea ce privește gradul dizabilității, nu au fost identificate diferențe între administrarea celor 2 tipuri de tratament în ceea ce privește riscul de progresie al dizabilității sau regresie în ceea ce privesc analizele principale, însă analizele secundare în cazul pacienților cu mai multe pusee avute înaintea evaluării inițiale ( 3 sau  mai multe pusee în decursul a 2 ani, sau 2 sau mai multe în decursul unui an) care au fost reflectate mai mult în cazul pacienților care au intrat în grupul care a primit tratament cu alemtuzumab- administrarea noului medicament a fost asociată cu scăderea riscului progresiei dizabilității (HR, rata hazardului fiind de 0.64; intervalul de încredere de 95% , 0.47 - 0.88; cu un prag de .016)  și cu o creștere a probabilității regresiei dizabilității (HR- rata hazardului fiind de 3.9; intervalul de încredere de 95%  1.4 - 10.4; cu un prag de .028).

În compararea rezultatelor analizelor pacienților cre au fost tratați cu figolimod și cei tratați cu alemtuzumab, în cazul ceui din urmă s-a identificat o scădere semnificativă a ratetei anuale a recăderilor (cu un prag de .001)  și o tendință spre o rată de recidivă cumulativă mai mică (rata hazardului de 0.6; ntervalul de încredere de 95%, 0.37 - 1.04; cu un prag de .16) dar o tendință opusă spre dizabilitate  (rata hazardului pentru progresia dizabilității este de 1,27, intervalul de încredere este de 95%, 0.60 - 2.70; cu un prag de .72 și o rata a hazardului pentru regresia dizabilității de 0.5, cu un coeficient de încredere de 95%, 0.25- 1.01, cu un prag de .16)

Natalizumab  și dizabilitatea?

Comparând rezultatele administrării tratamentului cu natalizumab cu cele ale alemtuzumab-ului, cel din urmă a fost asociat cu rezultate mixte; s-a dovedit o rată de recidivă anuală similară, cu o ușoară tendință spre un risc ridicat de recăderi (rata hazardului este de 1,33, intervalul de încredere este de 95%,0.74 - 2.40;; cu un prag de .59) dar cu un risc diminuat al progresiei dizabilității (rata hazardului este de 0.80, intervalul de încredere este de 95%,0.47 - 1.39; cu un prag de .68)

Însă alemtuzumab a dovedit o probabilitate semnificativ mai scăzută a progresiei dizabilității comparativ cu natalizumab (rata hazardului este 0.35;  intervalul de încredere este de 95%, 0.20 - 0.59; cu un prag  < .001). În orice caz, după primul an, probabilitatea regresiei dizabilității a fost aceeași la ambele grupuri.

Comentând rezultatele studiului în cadul emisiunii Medscape Medical News,  prof dr. Xavier Montalban de la Centrul de SM din Catalonia, Spania, a declarat că a fost surprins de unele dintre rezultatele studiului.

”Nu am văzut aceste date până acum, dar e surprinzător pentru mine să văd că alemtuzumab are același efect ca și  fingolimod. Mă așteptam să fie mult mai eficient.” a spus acesta. ” Faptul că rezultatele studiului cu natalizumab par a fi mai bune, nu este deloc surpinzător.”

Însă el a subliniat faptul că acesta este un studiu observațional, ” deci trebuie să avem grijă când interpretăm aceste date. Totuși, acestea sunt cele mai bune date privind analizele predictive pe care le avem în momentul de față. Cred că sunt date valoroase- consider că acest tip de studiu reprezintă viitorul”. 

Prof. dr. Daniel Kantor, fostul președinte al Fundației de Neurologie din Florida, a adus niște comentarii în cadul emisiunii Medscape Medical News privind minusurile datelor obținute prin observație.

” Acesta este un studiu drăguț care provine din datele observate în realitate, dar problema acestor date folosite pentru a compara eficacitatea tratamentelor medicamentoase este faptul că doctorii stabilesc tratamentul personalizat pentru fiecare pacient în parte în funcție de motive specifice. Chiar dacă acestea se potrivesc prognosticului, adesea medicii sunt determinați de factori nemăsurabili în studii, să aleagă un medicament în detrimentul atuia pentru un anumit pacient. Teoretic, pacienții care primesc tratament cu alemtuzuma pot avea o formă mai agresivă a bolii, deci nu ne putem aștepta ca în cazul acestora să se producă îmbunătățiri mai mari decât în cazul altora care sunt pe alt tip de tratament medicamentos ” a spus acesta.

El a notat faptul că comparațiile cu interferon beta erau similare cu ceea ce al a văzut în cazul comparațiilor cu grupuri alese aleator, ceea ce reprezenta un punct forte al acestui studiu. ” Nu e surprinzător de ce tratametul cu alemtuzumab pare a fi mai bun decât cel cu fingolimod în ceea ce privesc recăderile, dar nu este clar de ce nu se pot vedea îmbunătățiri în ceea ce privește progresia dizabilității- posibil datorită faptului că și fingolimod s-a dovedit a produce îmbunătățiri în ceea ce privește progresia dizabilității”

Dr. Kantor a subliniat faptul că este ”interesantă” sugestia unui mai bun efect asupra regresiei dizabilității.

”Poate sunt rezultate care oglindesc realitatea. O slăbiciune pe o avem în ceea ce privește baza de date privind natalizumabul este faptul că toți simțim în adândul sufletului că acesta este un medicament puternic, însă nu avem o evidență puternică în acest sens. Nu avem studii predictive comparative cu alt medicament așa cum s-a aprobat, coparând datele cu un grup căruia i s-a administrat placebo. 

Baza de date MS a fost primită de la Biogen, Merck, Sanofi Genzyme, Novartis, Roche și Teva. Dr. Kalincik a fost coordonatorul științific  fiind sponsorizat de cei de mai sus menționați pe parcursul derulării studiului.

Abstractul 251 din 17 sept. 2016 prezentat în cadrul Congresului Comitetului European de Tratament și Cercetare în Scleroza Multiplă (ECTRIMS) din 2016,