Forme ale SM

Care sunt formele de SM?
 

Evoluția SM este una greu de prevăzut. Unele persoane sunt afectate într-o foarte mică măsură de boală, altele avansează rapid spre invaliditatea totală în timp ce marea majoritate se află între aceste două extremități. Deși fiecare individ în parte va avea o combinație diferită între simptomele SM există un număr de modele distincte legate de evoluția bolii.

  • SM progresivă cu recurență (Progresive Relapsing MS)

Există o progresie clară a nivelului dizabilității de la debutul bolii, dar cu recăderi clare, acute. Pot să aibă sau nu perioade de deruperare după episodul acut.

  • SM secundar progresivă (Secundary Progresive MS)

La unele persoane care la început au avut SM cu puseuri există o agravare progresivă a gradului de invaliditate în cursul bolii, de multe ori aceasta fiind însoțită de puseuri suprapuse. 

Frecvența: aproximativ 40% 

  • SM primar progresivă (Primary Progresive MS)

Această formă a SM este caracterizată prin lipsa unor atacuri distincte, dar cu un debut lent și cu simptome agravante progresive. Există o acumulare a deficiențelor și a handicapurilor, care se pot plafona la un moment dat sau care pot continua de-a lungul anilor. 

Frecvența: aproximativ 15% 

  • SM cu puseuri sau recurent remisivă (perioade de criză și atenuare alternative) (Relapsing Remiting MS)

Forma recurent-remitentă se caracterizează prin atacuri recurente imprevizibile, urmate de luni sau ani de acalmie relativă (remisiune), fără semne clinice noi. Disfuncțiile care apar în timpul atacurilor pot dispărea sau pot genera probleme, situație valabilă în aproximativ 40% dintre cazuri, incidența fiind direct proporțională cu vechimea bolii. Această evoluție a bolii este valabilă la 80% dintre pacienții cu SM. Dacă disfuncțiile dispar după atacuri, boala este considerată SM benignă, cu toate că, în timp, pacienții vor atinge un anumit grad de invaliditate.Pe de altă parte, termenul scleroză multiplă malignă este folosit pentru a descrie pacienții cu SM care ating un grad ridicat de invaliditate într-o perioadă scurtă de timp. Forma clinică recurent-remitentă debutează de regulă cu un sindrom clinic izolat (SCI). În cazul SCI, pacientul are un atac care indică un episod de demielinizare, dar care nu întrunește criteriile pentru stabilirea diagnosticului de scleroză multiplă. 30-70% dintre pacienții cu SCI dezvoltă ulterior SM.

Frecvența: aproximativ 25%